Miraj rosu

Domnisoara cu esarfa rosie m-a ignorat.

A respins  abil orice efort

De-a ma face remarcat.

Nu e vina mea.

S-a intamplat…

Admir nuanta ochilor sai ascunsi intr-o carte.

Sunt curios sa stiu ce o face atenta

Cand natural isi lasa capul intr-o parte

Meditativ, absenta.

Un paragraf, o imagine, o replica

Imi doresc si eu sa fiu sorbit din priviri.

Am nevoie pentru doza mea zilnica

De trairi cu amintiri.

Am si eu o imagine cu tine,

Cu esarfa ta si o blanda ninsoare

De februarie, in fine…

Sa stii ca ma doare.

Un avid de priviri ca mine, ignorat…

Dar probabil stii.

M-ai captivat de la primul refuz.

Cand ti-ai aruncat ochii pe geam

Cand am intrat in autobuz…

Adu-ti aminte de el,

De baiatul din fata ta,

Ce scrie o poezie hipnotizat,

cautandu-si rimele

in ochii si paru-ti desirat.

Tu cu esarfa ta.

Peisajul mult visat, divin.

Nu il ignora cand iti spune “Sa ne privim!”.

                       Seara lui Dali

E seara lui Dali

De cand dama de rosu a apus.

Atunci norii au inceput sa curga

Iar copacii au crescut in sens opus.

Cand stelele incep sa topeasca cerul

Si ciorile sa tipe viata.

Ultimul gand efemer dispare.

Ultima iubire se agata.

Ultimul indragostit cauta

Cu un trandafir aplecat palid

Ca luna in deruta,

Ticaitul inimii fetei.

Vantul fuge fad

Prin orasul ce pluteste verde .

Ochii muritorilor ard

Doar el inca mai vede.

Tot ce vede e imaginea ei,

Un crin scufundat in azur.

Scenarii sute devenite obicei

Ii amagesc sperantele.

Negrul paleste cand ea se apropie

Ochii lui zapaciti se deschid

Inima lui intalneste zorii

Cu un suras placid.

Secundele omoara timpul

Privirea ei persista.

Perfid… Trandafirul

Se pierde de petale.

Ea rade. “Ma iubeste, nu ma iubeste”

O cauta absurd pe Moira.

Dar el o prinde barbar de brate.

Si ii ofera pe buze delirul.

Si a plouat puf si praf

Au migrat petale rosii, mii

De necunoscuti inspira aerul mat

In seara lui Dali.

                                   O lume plina de cutii

Am o cutie ce asteapta sa fie deschisa.

Pentru incuietoare  avea o cheie fixa,

dar cu ea am incercat sa deschid fortat

Alte cutii cu acelasi mister nejustificat.

Si s-a rupt…

Acum  am doua bucati de cheie si o cutie…

Am mai multe bucati de curiozitate si mandrie

Prea mare sa las pe cineva sa ma ajute.

In cutia asta sunt sperante pierdute…

Acum doar imi sta in drum si ma impiedic de ea repetat

Intentionat sa o sparg, dar ma ranesc degeaba.

Mi-am blocat propria cutie cu forma ciudata

Si pe ale altora incercand sa le dezvalui.

Nu mi-am daruit nimanui cheia extravaganta

Dar m-am convins sa fac alta cutie sa se deschida pentru mine.

Nu sunt un colectionar de cutii ca altii

Nu mai am indemanare, nici rabdare.

Ratiunea imi spune sa nu devin Epimeteu

Instinctul imi sugereaza aventura…

Trebuie sa gasesc pe cineva cu aceeasi cheie ca a mea!