Velin
 

 Alunec de pe o privire șlefuită pe alta

 Într-o degradare ce ignoră motivul,

 Ori nu prind eu trenul, ori greșesc halta

 Trăgând de mine fără a-mi fi cusut tivul.

 

 Vin din văi blasfemiate de supraviețuitori,

 Din ape răsturnate de pasiuni prea mari,

 Din ceruri sparte de stoluri de viori,

 Să mă culc pe paginile tale rupte de fugari.

 

 Nu vezi, crengile îmi cresc acum din vină. 

 Am ajuns să combin așteptările și amarul,

 Primăvara asta mi-am pierdut din rădăcină

 Deși pregătisem de mult cuvintele și varul.

 

 Nu a fost vremea mea,

 Iar ce apucasem din tine nu ți-era vital

 Dar se putea..