Noros
 

 Aprind pe rând ochii

 Apoi becul și trezitul cu restul lui

 În 10 minute m-a născut plictiseala

 Să plec spre vestul estului.

 Am pierdut soarele la intersecție.

 L-am urmărit, dar el deja traversase

 norii l-au prins la înghesuială

 și el li se predase.

 O ploaie scuipată spumegă la trecere

 Fragil îmbrăcat și răcit de iubire,

 Pot spune că mă arunc

 Sperând că voi sparge orice amăgire.

 Ploaia nu se mai potolește ,

 Copacii tot flămânzi sunt ,

 Blocurile tot de frig se-ncrețesc,

 Iar eu le urmăresc cum pocnesc crunt.

 Atunci recunosc sunetul pulsului meu

 Din ultimele zile, de când visez că o ador.

 Aș răscoli fluturii pasiunii

 încercând să mimez fericirea unui actor.

 Au trecut toate începuturile

 Dar nu-mi ajung sfârșiturile

 Să opresc ploaia

 Sau să-mi sting văpaia.

 Când două corăbii în sticle diferite

 Caută aceeasi rută …

 Nu există visare să merite

 Dacă fata nu-l sărută.

 Așa ajung iar la adăpost

 Privind în gol furtuna slută,

 Iar tu mă arunci doar din priviri

 într-o admirație mută. 

 Aș sparge sticla dintre noi 

 Să mă privești prin ochi altfel

 Pentru că  orice vis devine strigoi

 Când sunt doar eu, ci nu Acel.