Erou

 

 A început cu balonul ei din gumă

 care odată spart și înșirat peste toată

 starea mea de conștiență, m-a făcut să o pierd

 din vedere și să îmi creez un drum prin substanță

 ca un ac care tot trece prin material.

 

 Atunci am realizat că nu depindeam de nimic

 și că nesfârșitul m-a înfipt în cârlig

 într-un joc de rutină, în care câștigătorul

 își primește toate dorințele înapoi

 dacă se lasă înghițit de timp.

 

 Capitulând m-am scurs peste oraș

 privind și neînțelegând cum de pot

 să trezesc un sentiment de indiferență

 asupra creației căreia m-am adăugat ca pată

 de cerneală în ploaia de lacrimi.

 

 M-am văzut mâncându-mi crucea

 blocându-mi fălcile fără a putea spune

 cât mă doare că nu am nicio siguranță 

 și că circuitul normal arată ca balonul ei

 crescând și explodând subit.