Toast

 Căutam prin valuri ce nu găseam în vaduri:

 Sentimentul de plin

 Și mă purtam ca o sticlă terminată

 Abandonată într-un chin

 

 În scenă, ea se agăța de câte-o sfoară 

 Așteptând

 Eu împătuream mereu aceeași scuză

 Apoi repetând

 

 Am realizat că fugind unul de altul

 Făceam un salt

 Spre concluzia că fiecare e de fapt

 Capătul celuilalt

 

 Am intrat anonimi în hora încinsă

 Ca jucători de mimă

 Și-am sfârșit aruncat din joc cu ea

 În loc de inimă

 

 Mă făcusem pod pe un lac unde norii 

 Nu se adună

 Dar din când în când o cioară venea

 Cu o furtună

  

 Pentru ea nu exista compromisul

 Era pomul sau fântâna

 Dacă îmi arunc ochii pe spate

 Era toate sau niciuna