Când iau o pauză
Cine urcă în taxi
când ninge
Nu știe să respire. Adică eu.
Pentru că mi-e rău. De tine.
Am suferit un atac de panică
Când ți-am simțit reproșul
În ochii înzăpeziți.
Și mi-e tot mai frig.
Cine zboară cu gândul
Nu știe să vadă ce trebuie.
Nu ți-am văzut focul
Ce se voia prins
în grațiile toracelui meu.
De unde să știu că mă iubești ?
Acum
Mă lovesc singur de zidurile terorii
Și sângerez amoros de la oase..
Mă contorsionez într-o conversație
Pe care o port cum vreau cu mine
Și tu nu vei știi.
Și tu nu vei iubi ceea ce nu știi.
Sper.
Iarna e prea
aprigă câteodată.
Am înecat coșul de gunoi
Cu idei de scrisori compromițătoare
Și apoi le-am expediat
Spre soare.
Plătesc călătoria, cobor
Și hârtiile alea mi se lipesc de tălpi
La intrarea în bloc.
Sigur nu mai e mult până la vară.
Până atunci voi hiberna.