Stupefiant
Am împuns stelele cu degetul
Să se trezească pentru noi.
Pentru seara în care totul,
Totul s-a metamorfozat în
Chipul tău zâmbind așa frumos.
Cu zâmbetul tău spumos…
Am urlat cu lupii numele tău
Și sigur luna te-a dezmierdat în somn,
Altfel nu-mi explic.
Am furat chitara unor necunoscuți
Am furat versurile unui poet desculț
Și vreau să mă asculți.
Degeaba te iubesc ?
Înjură-mă și țipă-mi că greșesc.
Că nicio cunună de flori nu-ți poate
Cumpăra iubirea
Și cu atât mai puțin poezia..
Sau lasă cuvintele poetului
Să te prindă și cazi odată
În brațele mele.
Doar e o serenadă!
Am pierdut timp și oxigen până la tine.
Vreau să îmi trag răsuflarea
În patul tău cu flori din rochii
Unde se aude și iarna marea.
Sunt la capătul unor scări
Ce urcă pe pereți,
Acolo unde lumânări
Se roagă de tine să nu le stingi.
Acolo sunt. Lasă-mă să cânt
Și să le fac cadou pereților
Umbra ta juvenilă
Tremurul dimineților.
Iar tu să fii a mea.
Poți să mă iubești cum iubești leagănele
Pentru că îți dau amețeală?
Sau măcar ca pe o prieten
Ce suferă de-o boală ?
Nu ?
Ochii mei sunt tot mai triști
Pentru că fără mine
Tot poți să exiști.
Dar invers de ce să nu se poată ?
Sunt doar dependent
De o halucinație ce îmi dictează
O hartă…
În general nu aud voci.
Dar ceva îmi spune că timpul nu se întoarce
Și că melodiile nu sună frumos
Cu partiturile întoarse.
Te aștept cu adevărat
Să ne putem coase
Mâinile.
Sper să trezim noi cocoșii în zori
Cu râsete de copii.
Sau măcar să te pot privi
Fericită ori de câte ori
Ne vom săruta sub luminile agățate
În centrul Bucureștiului.
