Fiat lux

 

 Dacă nu răspund acțiunilor plate

 Înseamnă că mi-au trecut prin lipsuri

 Când mă joacă dorul - buzele ei articulate-

 Pironesc declarații în piept în clipsuri.

 

 Ai tăcere în mișcările ce mă limitează

 Și mă îngrijorează succesiunea de frisoane

 De când ți-am lăsat inima în pază

 Mi-ai făcut sângele izvor și arterele liane.

 

 Știu că de obicei îmi îmbuib capul cu bule

 Ce mă mențin la nivelul de sus al norilor,

 Dar dau ochii cu tine -mi-e tonul doar surle-

 Și se sparg cu note din repertoriul ciorilor.

 

 Te sunasem să-ți aud povestea

 Prefăcându-mă că nu vreau să o continui

 Vreau să îmi împărtășești setea

 De fluturi când mă simt al nimănui.

 

 Nu credeam să mai văd în mine o luptă

 E adevărat că se teme doar cel ce se înfruptă.

Triunghi

 

 Îți întind mâinile în semn de pace,

 Deși ți-am tot scris supărat versuri gârlă

 Crezând că e deja mort cel care zace

 Și resemnat cel care nu mai urlă.

 

 Acum șoptesc doar răgușit ce mă apasă,

 Gravitația și pierderea conturului tău,

 Pentru că vorbele ți-au rămas pe masă

 Și răsună încă în mintea unicului călău.

 

 Mă zgârii cu arcușul pe umăr

 În amintirea piesei ce ți-o cântam.

 Mi s-au rupt corzile toate și-n cufăr

 Mai am doar povestea unui anume Fram.

 

 Am jumătate de sfârșit în fața ochilor

 Și ținutul golit de tine în spate.

 Sunt sclavul neîmblânzit în voia valurilor

 Plutind în pagini răsfoite și îmbucate.

 

 Am în inimă romanul care voiai să fim,

 Dar noi nu construim, noi doar vopsim

 Nu-i așa ?