Zborul

 Te-am văzut când ai furat o lună din borcan

 Și ai mestecat-o fără vreun regret.

 Ți-au rămas stele pe obraji, pe covorul persan

 Și te-aș tot purta pe cer, dar n-am bilet. 

 

 Îți pâlpâie indecizia de a te lăsa

 Într-o apropiere ce ți-a rupt barierele,

 Dar te lași pe mine cu toată angoasa

 Să mă îneci în carne, sudoare și piele.

 

 Tot ce dispare e fumul tău în noapte

 Despărțit de o liniște, un oftat

 Și noaptea din ochii tăi în șoapte

 Care se scurge pe pereți treptat.

 

 Afară e frigul inimii singure,

 Înăuntru e ceea ce ți-ai dorit,

 Forma își face loc în fagure

 Tu îți faci loc în singurul mit.

 

 Dimineața ne-a lăsat războiul

 Și tu în brațe-mi șifonată

 Uitată cu apa și pustiul.

 Istoria ne-a lăsat ca pată.