duminică, 9 septembrie 2018

Eu pierd

 
 Sorb dintr-o cafea apoasă pe marginea patului
 O tristețe mă îmbracă, un somn mă încalecă
 Un surâs dă cheie, o lacrimă pune frână
 Ai privirea casantă și vorba bătrână
 
 Am înotat în fiecare ceașcă de-a ta
 Am spus cuvintele de care te îndoiai
 Am țipat în gări când nu mai veneai
 Am ieșit în față când tu te ascundeai
 
 Mă trezesc pe aceeași parte 
 Mă vărs pe același birou
 Mă urc pe aceleași table
 Mă înghite gura de metrou
 
 Uitam să mă închid înainte să adorm
 Noi ne consumăm noaptea și ziua expirăm
 
 Te-ai ascuns între 2 pagini lipite
 Între 2 zile de weekend
 Între 2 perne
 
 Aveai mereu aceleași 2 scuze
 Te văd cum urci în tramvai la fiecare stație
 Cum te așezi pe scaunul meu 
 Cum mă întrebi de tine
 
 Ochii mei sunt încă oglinda ta perfectă
 Te așezi pe retină dimineață când mă trezesc
 Îmi tai bilete când mă așez în poala ta
 Îmi zâmbești ca unui bancomat.
 
 Ai 7 pitici pe creier
 Și nu mai am uși pentru toate cheile
 Ai buze sărate și dulci,
 Mă trezești și mă culci,
 Ca toate femeile.




joi, 17 mai 2018

PasAger

 
 Deasupra unui cuib de năluci
 Mergi tu somnoroasă în papuci
 Picioarele tale – pereche de foarfece
 Alege conturul și mă desface.
 
 Același hol lung de-o conversație
 Același fum de pipă fără compensație
 Luam mereu guri de aer de la celălalt
 Alegeam mereu blocul cel mai înalt.
 
 Te văd coborând treptele elastic
 Jelește câte o coardă pe pasul spastic
 Glezna ta mă unge acolo unde nu ajung
 Îmi fuge o mână să te scrie lung
 
 Mai știi cum am întâlnit toate zorile?
 Miroseai a toate florile
 Plaja era obrazul tău pe care curgea 
 Câte un sărut și se spărgea
 
 Nu pot să-ți uit mersul în tocuri
 Frumoaso
 Iubirea ta era un puzzle între atâtea jocuri



Prier


 Bate vântul aspru aproape nemilos
 Pe o stradă sfâșiată de tălpi tocite și mereu prea grăbite
 Ca zâmbetul tău de noapte bună
 
 Numele tău crește în colțul buzelor
 Și curge infailibil pe limba cu care silabisesc ciclic
 Nicidecum obsesiv gustul tău
 
 M-ai uitat prin gaura cheii
 M-ai aruncat de pe stânci
 M-ai căzut din senin
 M-ai rugat să nu te spun.
 
 Am obiceiul să merg până mă răzgândesc
 
 La capătul străzii opresc la roșu
 La capătul culoarului opresc la ușă
 La capătul puterilor opresc la tine
 Și întreb mereu
 Dacă mă vezi
 Și îmi răspunzi cu aceeași monedă
 


vineri, 16 martie 2018


Psihoze scurte


 M-am născut în luna în care am uitat de tine
 Am mâncat în ziua în care ți-am zis iar pe nume
 Am respirat prin gura care a râs la gluma mea răsuflată
 Am secat prin ochii care au plâns pentru mine
 Te așezasem pe norul la care nu ajungeam
 Te sunam numai pe numerele de la loto
 Mă visam răstignit în pixurile roase
 Mă visam târât pe drumuri preaumblate
 A fost mereu ziua mea de neliniște
 A fost mereu ziua ta.
 A fost mereu un stâlp în mijlocul pustiului
 Am fost mereu legat de picioare.
 Umerii mei erau banca de piatră a moraliștilor
 Urechile mele au fost leagănul filozofilor
 Ochii mi i-am pierdut undeva între tine și o pauză în discuție

 După ce m-am golit ție mi-am numărat degetele.