În drum
Dincolo de nopți cu cer subțire
Se ascund idei încurcate-n fire
Dincolo de ziduri atent pansate
Se află ruptă câte-o carte.
Nici eu nu știu ce simt
Dincolo de cuvinte ce mă mint.
Dar crăp oase scrijelind pagini
Găsind sprijin în imagini.
Penele mele de scris sunt uneori uscate
Și nu am idee cum să zbor mai departe.
Dar sunt tânăr și alunec pe câmpii
Și iubesc codrul și râsetele de copii.
Cântând cu apa când ea dansează-n horă
Aud strigătul fiarei mâncându-mi încă o oră.
Clipa ce pare veșnică e amanta cea mai dură,
Cuvântul cea mai dulce aventură.
M-am instruit să torn totul prin
bunăvoința foilor
Și să macin din
pofta ateilor cafeaua zeilor
Atunci când tu nu
vrei să-i împrumuți
Și ochii, urechile,
limba-ți sunt toate iuți.
Dărâm stâlpii destinului de fiecare dată,
Și-mi golesc setea când îmi vărs tusea deșirată
Uitând de mine și uitând de tine
Trăind un nimic și trăind ca neștine.
Nu mi-e frică de moarte
Deși în mine se zbate.
Am desenat mereu așa cum știu
Lumea din ochii unui vizitiu.
