Amărui

 

 Sunt nopți în care îmi zbor creierii pe pernă

 În așteptarea leacului perfect

 Sunt străzi pe care îmi tai picioarele 

 În oglinzi sparte și lăsate baltă ca să traversez lumi

 

 Câteodată mă spânzur de câte o stație de autobuz

 Pentru că durerea  trece mai repede

 Câteodată îmi las ochii în buzunarul iubitei

 Pentru că îmi place să mă las purtat

 

 Sunt lumini care mă sfâșie prin Centru

 În foamea întâlnirilor sub viscol

 Câteodată mă așez în cap toamna 

 Pentru că mereu e ceva să mă întoarcă pe dos