Stârnirea
Am o cameră pentru întuneric să se așeze
Și două războaie turnate în cafea.
O sfoară pentru prezent să mă salveze
E prinsă de plan pentru când cad în al doilea.
Dețin deliciile ascunse de martiri
Răpuși de creioane guralive în cete.
Cu ei m-am găsit în ochii devotați unei iubiri
Și într-un vas de aur plin cu sete.
Am o catedrală a jurămintelor scurse
Umplută de găunoși ce dau din coate
Și un cor de evlavioși în spate ce cântă a tuse
Când singurul concert sunt zorii dinspre moarte.
Întind multe linii pentru pereți
Când văd că nu mi se oferă chemare
Devin irotaționalul dintre profeți
Pentru că m-am legat de picioare.
De vreme ce promit să ofer ce ai,
Eu tânjind la zâmbete sub lună,
Refuzi sacrificiul meu și ,vai,
Tot tu ești cel ce se răzbună.
Noi
Scufundăm rațiuni pentru sentiment
Și orice rând scris e veșnic monument.
