CTRL

 

 Să îți pui ziua capul într-un arac

 Să ți-l ascunzi mereu noaptea sub pat

 Să porți coroană de lumină pe picior

 Să o arunci mereu în alt colț

 

 Să te învelești cu dorințele noi

 Să arzi mereu ce ți-a rămas de mic

 Să întorci mereu roata pentru alții

 Să înoți mereu în balta cea mai mare

 

 Să îți ții sceptrul mereu în ochii lor

 Să vinzi vorbe la preț promoțional

 Să urci mereu singur în lift

 Să te doară mereu când privești ceasul.

 

 Să te lași plantat pe același câmp

 Să nu deschizi ochii să te vezi

 Să îți pui ziua capul într-un arac

 Să ți-l ascunzi mereu noaptea de update.

Cădere

Purtam tricoul ce amintea de un ieri  

când am intrat în gangul deschis  

a gură străină după flirt  

și purtam setea în spate.  

   

În jur viețile altora atârnau greu pe pereți   

eram omul printre generații  

scaunele păreau blocate în podea și timp  

pictorii veneau  aici să renunțe  

   

Sesizasem pe buzele ei respirația uscată  

în privire siguranța nonșalantă  

venise scurt să îmi aducă  

perfuzia pe farfurie  

   

Nu îmbătase pe nimeni o fântână seacă  

dar ceva se ruga căutat în glasul amar,   

în mișcarea neregăsită a corpului.  

acceptasem involuntar  

   

Dincolo de fumul dragonilor din încăpere  

vedeam tărâmul ce începea cu ea întorcându-se    

ea întinzându-se peste mese  

ea aplecându-se după un bon căzut.  

   

Purtam tricoul ce amintea de un ieri  

când ea mi-a zis că putea privi prin el  

am realizat atunci că sărutul nostru  

nu va fi mai mult de-o poezie.   

   

Încăperea nu mai era largă ca la început  

eram tot la masă așteptând  

pictorii să ne așeze  

tablou pe peretele altora.

Toast

 Căutam prin valuri ce nu găseam în vaduri:

 Sentimentul de plin

 Și mă purtam ca o sticlă terminată

 Abandonată într-un chin

 

 În scenă, ea se agăța de câte-o sfoară 

 Așteptând

 Eu împătuream mereu aceeași scuză

 Apoi repetând

 

 Am realizat că fugind unul de altul

 Făceam un salt

 Spre concluzia că fiecare e de fapt

 Capătul celuilalt

 

 Am intrat anonimi în hora încinsă

 Ca jucători de mimă

 Și-am sfârșit aruncat din joc cu ea

 În loc de inimă

 

 Mă făcusem pod pe un lac unde norii 

 Nu se adună

 Dar din când în când o cioară venea

 Cu o furtună

  

 Pentru ea nu exista compromisul

 Era pomul sau fântâna

 Dacă îmi arunc ochii pe spate

 Era toate sau niciuna

Erou

 

 A început cu balonul ei din gumă

 care odată spart și înșirat peste toată

 starea mea de conștiență, m-a făcut să o pierd

 din vedere și să îmi creez un drum prin substanță

 ca un ac care tot trece prin material.

 

 Atunci am realizat că nu depindeam de nimic

 și că nesfârșitul m-a înfipt în cârlig

 într-un joc de rutină, în care câștigătorul

 își primește toate dorințele înapoi

 dacă se lasă înghițit de timp.

 

 Capitulând m-am scurs peste oraș

 privind și neînțelegând cum de pot

 să trezesc un sentiment de indiferență

 asupra creației căreia m-am adăugat ca pată

 de cerneală în ploaia de lacrimi.

 

 M-am văzut mâncându-mi crucea

 blocându-mi fălcile fără a putea spune

 cât mă doare că nu am nicio siguranță 

 și că circuitul normal arată ca balonul ei

 crescând și explodând subit.

  

Vodoo
 

 Sunt fiul porților cu uși scobite

 Prin care trec ca adolescența.

 Am zâmbetul schițat neuniform

 De câte un zâmbet mai infantil

 Și mult mai nefiresc de cald

 

 Sunt fiul paturilor scufundate 

 Pe care plutesc alte perspective.

 Mă culc mereu lângă aceeași ureche

 Ce îmi ține loc de perete

 Și eu îi țin loc de inspirație.

 

 Sunt fiul anotimpului plâns

 Deasupra căruia atârnă o lamă rece.

 Străbat mări inventate

 Pe urmele unui picior imens

 Și nu imi voi alege părinții.

  

TRIPotaj

 

 Îmi purtam idolii plutitori legați de gleznă

 Când dadeam cu piciorul în frunzele îndurerate

 Și plângeam cu copacii intrarea lor în beznă 

 

 Calea cea dreaptă e mereu aproape

 Unde găsim idolii prăbușiți în anonimitate

 Agățându-se de oricine ca să scape

 

 Teatrul străzii a fost mereu de jucărie

 Mai vedeam călători grațioși pe coate 

 Sub greutatea idolilor grași care cer simbrie