Cădere

Purtam tricoul ce amintea de un ieri  

când am intrat în gangul deschis  

a gură străină după flirt  

și purtam setea în spate.  

   

În jur viețile altora atârnau greu pe pereți   

eram omul printre generații  

scaunele păreau blocate în podea și timp  

pictorii veneau  aici să renunțe  

   

Sesizasem pe buzele ei respirația uscată  

în privire siguranța nonșalantă  

venise scurt să îmi aducă  

perfuzia pe farfurie  

   

Nu îmbătase pe nimeni o fântână seacă  

dar ceva se ruga căutat în glasul amar,   

în mișcarea neregăsită a corpului.  

acceptasem involuntar  

   

Dincolo de fumul dragonilor din încăpere  

vedeam tărâmul ce începea cu ea întorcându-se    

ea întinzându-se peste mese  

ea aplecându-se după un bon căzut.  

   

Purtam tricoul ce amintea de un ieri  

când ea mi-a zis că putea privi prin el  

am realizat atunci că sărutul nostru  

nu va fi mai mult de-o poezie.   

   

Încăperea nu mai era largă ca la început  

eram tot la masă așteptând  

pictorii să ne așeze  

tablou pe peretele altora.