Psihoze scurte

 M-am născut în luna în care am uitat de tine

 Am mâncat în ziua în care ți-am zis iar pe nume

 Am respirat prin gura care a râs la gluma mea răsuflată

 Am secat prin ochii care au plâns pentru mine

 Te așezasem pe norul la care nu ajungeam

 Te sunam numai pe numerele de la loto

 Mă visam răstignit în pixurile roase

 Mă visam târât pe drumuri preaumblate

 A fost mereu ziua mea de neliniște

 A fost mereu ziua ta.

 A fost mereu un stâlp în mijlocul pustiului

 Am fost mereu legat de picioare.

 Umerii mei erau banca de piatră a moraliștilor

 Urechile mele au fost leagănul filozofilor

 Ochii mi i-am pierdut undeva între tine și o pauză în discuție

 După ce m-am golit ție mi-am numărat degetele.