joi, 17 mai 2018

PasAger

 
 Deasupra unui cuib de năluci
 Mergi tu somnoroasă în papuci
 Picioarele tale – pereche de foarfece
 Alege conturul și mă desface.
 
 Același hol lung de-o conversație
 Același fum de pipă fără compensație
 Luam mereu guri de aer de la celălalt
 Alegeam mereu blocul cel mai înalt.
 
 Te văd coborând treptele elastic
 Jelește câte o coardă pe pasul spastic
 Glezna ta mă unge acolo unde nu ajung
 Îmi fuge o mână să te scrie lung
 
 Mai știi cum am întâlnit toate zorile?
 Miroseai a toate florile
 Plaja era obrazul tău pe care curgea 
 Câte un sărut și se spărgea
 
 Nu pot să-ți uit mersul în tocuri
 Frumoaso
 Iubirea ta era un puzzle între atâtea jocuri



Prier


 Bate vântul aspru aproape nemilos
 Pe o stradă sfâșiată de tălpi tocite și mereu prea grăbite
 Ca zâmbetul tău de noapte bună
 
 Numele tău crește în colțul buzelor
 Și curge infailibil pe limba cu care silabisesc ciclic
 Nicidecum obsesiv gustul tău
 
 M-ai uitat prin gaura cheii
 M-ai aruncat de pe stânci
 M-ai căzut din senin
 M-ai rugat să nu te spun.
 
 Am obiceiul să merg până mă răzgândesc
 
 La capătul străzii opresc la roșu
 La capătul culoarului opresc la ușă
 La capătul puterilor opresc la tine
 Și întreb mereu
 Dacă mă vezi
 Și îmi răspunzi cu aceeași monedă