TRIPotaj

 

 Îmi purtam idolii plutitori legați de gleznă

 Când dadeam cu piciorul în frunzele îndurerate

 Și plângeam cu copacii intrarea lor în beznă 

 

 Calea cea dreaptă e mereu aproape

 Unde găsim idolii prăbușiți în anonimitate

 Agățându-se de oricine ca să scape

 

 Teatrul străzii a fost mereu de jucărie

 Mai vedeam călători grațioși pe coate 

 Sub greutatea idolilor grași care cer simbrie